Ai dreptul să afli: cum ceri informații de la orice instituție publică

Câți bani a dat primăria pe iluminatul de sărbători? Câte ordine de protecție a emis poliția din județul tău anul trecut? Cât a costat renovarea școlii de pe strada ta? Pentru toate aceste întrebări există un instrument simplu, gratuit și prea puțin folosit: o cerere în baza Legii nr. 544/2001 privind liberul acces la informațiile de interes public.

Cine trebuie să răspundă

Legea nu se aplică doar ministerelor și primăriilor. Sunt obligate să răspundă orice autoritate sau instituție care folosește bani publici, regiile autonome, societățile la care statul sau o unitate administrativ-teritorială este acționar unic ori majoritar, operatorii de utilități publice, precum și partidele politice, federațiile sportive și organizațiile neguvernamentale de utilitate publică finanțate din bani publici.

Informație de interes public înseamnă orice informație care privește activitatea unei instituții publice sau rezultă din ea, indiferent de formă: un contract, un raport, o statistică, un proces-verbal.

Cum arată o cerere bună

Legea cere doar patru lucruri: instituția căreia te adresezi, informația pe care o vrei, descrisă cât să poată fi identificată, numele, prenumele și semnătura ta, plus adresa la care vrei răspunsul. Adresa poate fi de email. Nu trebuie să spui de ce vrei informația și nu trebuie să ai un interes personal.

Câteva sfaturi din practică. Cere documente sau date precise, nu opinii. Formulează întrebări numerotate, ca să poți verifica la ce s-a răspuns și la ce nu. Cere răspunsul în format electronic, ceea ce legea permite. Păstrează dovada trimiterii și numărul de înregistrare.

Exemplu de formulare. „În temeiul Legii nr. 544/2001, vă rog să-mi comunicați: 1. numărul ordinelor de protecție provizorii emise în județul Dolj în 2025, defalcat pe luni; 2. câte dintre acestea au fost confirmate de procuror. Vă rog să-mi transmiteți răspunsul în format electronic, la adresa de email de mai jos.”

Termenele

• 10 zile de la înregistrarea cererii, ca regulă.
• Cel mult 30 de zile, dacă informația e greu de găsit, dar numai dacă instituția te anunță în scris, în primele 10 zile, că are nevoie de mai mult timp.
• 5 zile pentru un refuz, care trebuie motivat.

Dacă ceri copii după documente, costul copierii poate fi suportat de tine. Informația în sine nu se plătește.

Ce nu poți afla

Legea exceptează câteva categorii: informațiile clasificate privind apărarea și ordinea publică, datele personale ale altor oameni, informațiile din anchete penale sau disciplinare aflate în curs, dacă le-ar periclita, și anumite informații comerciale protejate. Excepțiile se interpretează strict. O instituție nu poate refuza un document întreg doar pentru că o parte din el conține date personale; acestea se pot anonimiza.

Dacă nu primești răspuns

• Reclamația administrativă. Te poți plânge conducătorului instituției în 30 de zile de la data la care ai aflat de refuz. Dacă reclamația e întemeiată, primești informația în 15 zile.
• Plângerea în instanță. Te poți adresa direct secției de contencios administrativ a tribunalului de la domiciliul tău sau de la sediul instituției, în 30 de zile de la expirarea termenului de răspuns. Plângerea este scutită de taxa de timbru și se judecă de urgență. Instanța poate obliga instituția să-ți dea informația și să-ți plătească daune.

Reclamația administrativă nu este obligatorie înainte de instanță în această procedură, dar este un pas rapid care rezolvă des problema.

De ce contează

Dreptul de a primi informații este parte din libertatea de exprimare. Fără el, jurnaliștii, ONG-urile și cetățenii nu pot verifica felul în care statul își respectă propriile obligații, de la condițiile din spitale până la protecția victimelor. Fiecare cerere bine scrisă face administrația puțin mai transparentă.

Acest ghid explică legea în vigoare la data verificării. Nu înlocuiește sfatul unui avocat pentru situația ta concretă.