Drepturi și viitor
Bunicile care și-au dat guvernul în judecată pentru climă
Pe 9 aprilie 2024, un grup de femei elvețiene de peste șaizeci și patru de ani au câștigat primul proces climatic la Curtea Europeană a Drepturilor Omului.
Nu semănau cu imaginea obișnuită a activiștilor de mediu. Membrele asociației KlimaSeniorinnen, Femei în vârstă pentru protecția climei, aveau toate cel puțin șaizeci și patru de ani. Multe aveau peste șaptezeci sau optzeci. Unele fuseseră profesoare, asistente medicale sau cercetătoare. Aveau nepoți și le plăcea să spună că nu sunt genul de oameni care își dau guvernul în judecată.
Argumentul lor se baza pe dovezi. Valurile de căldură din Elveția deveneau mai dese și mai puternice, iar femeile în vârstă se numărau printre cei mai expuși la îmbolnăvire și deces în timpul caniculei. Unele membre povesteau cum le era greu să respire și nu puteau ieși din casă în verile fierbinți. Elveția, susțineau ele, nu făcea destul pentru a-și reduce emisiile.
Ce a decis Curtea
Instanțele elvețiene au respins cazul fără să-l analizeze pe fond. La Strasbourg, Marea Cameră l-a analizat. Pentru prima dată a stabilit că dreptul la respectarea vieții private și de familie include dreptul la o protecție efectivă din partea statului împotriva efectelor grave ale schimbărilor climatice asupra vieții, sănătății și bunăstării. Elveția avea lacune grave în cadrul ei climatic, inclusiv lipsa unei limite naționale cuantificate a emisiilor, și își ratase propriile ținte din trecut.
Hotărârea a fost atent delimitată. Asociația avea calitate procesuală, dar cele patru femei, individual, nu îndeplineau criteriile stricte pentru a fi considerate victime. În aceeași zi, Curtea a declarat inadmisibile alte două cazuri climatice. Nu orice proces climatic va reuși. Dar o curte europeană a drepturilor omului a spus clar că protejarea oamenilor de schimbările climatice este o obligație juridică.
De ce contează dincolo de Elveția
Căldura nu este o problemă elvețiană. În fiecare vară, oamenii în vârstă, cei care muncesc afară și cei care locuiesc în case prost izolate duc cea mai mare parte a riscului. Cazul mută discuția de la caritate la obligație. Un guvern fără un plan credibil nu mai face doar o alegere politică. Poate să-și încalce o obligație legală față de oamenii cei mai expuși.
Mai arată un lucru la care revin des: drepturile sunt împinse înainte de oameni obișnuiți care refuză să accepte că nu se poate face nimic. În cazul acesta, au fost niște bunici.