Viața în grija statului: două dosare românești la care Strasbourgul cere acum răspunsuri

Cele mai multe cereri trimise la Strasbourg nu ajung niciodată pe biroul Guvernului. Sunt respinse ca inadmisibile, adesea de un singur judecător. Când Curtea decide să „comunice” o cauză, adică să pună întrebări oficiale statului, înseamnă că plângerea a trecut de primul filtru și merită un răspuns. Pe 26 august 2026, Curtea a făcut asta în două dosare despre România care spun, împreună, o poveste pe care țara încă nu a terminat-o: ce se întâmplă cu oamenii crescuți și ținuți în grija statului.

Copilul din orfelinat, adultul fără dreptate

Christie Alexander Rory s-a născut în noiembrie 1979 și a petrecut anii 1980 până în 1999 în orfelinate de stat. În cererea sa, el susține că a fost legat de pat ani la rând, ținut subnutrit, bătut, lipsit de tratament medical și de școală. Astăzi suferă de mai multe afecțiuni fizice și psihice grave, printre care schizofrenie, confirmate de documente medicale. Trăiește în Regatul Unit, a cărui cetățenie a obținut-o, și unde primește tratament și sprijin social.

În 2023, după ce starea lui s-a stabilizat, a cerut în România ca cei responsabili să fie identificați și sancționați și să primească reparații. Plângerile penale și acțiunile civile i-au fost respinse, fie pentru că faptele nu erau infracțiuni la momentul respectiv, fie pentru că răspunderea se prescrisese. Cererile lui de asistență juridică gratuită au fost respinse pentru că ajutorul social primit în Marea Britanie, aproximativ 600 de lire, depășea plafonul din legea română. El susține și că a fost discriminat din cauza originii sale rome și a dizabilității.

Curtea întreabă Guvernul, printre altele, dacă are competența să judece perioada de dinainte de 20 iunie 1994, data la care România a ratificat Convenția, ținând cont că tratamentele ar fi continuat după; dacă respingerea plângerilor ca prescrise e compatibilă cu obligația statului de a investiga relele tratamente; și dacă un om cu dizabilități și fără bani a avut, în practică, vreun remediu eficient. Guvernul trebuie să descrie și condițiile din orfelinatele în care a stat reclamantul, precum și sprijinul pe care legea îl oferă celor care ies din aceste instituții.

Femeia fără tutore

Al doilea dosar privește o femeie de 38 de ani, identificată doar prin inițialele G.S., cu dizabilități multiple și foarte severe, inclusiv cecitate. A intrat în grija statului în aprilie 1989, la câteva luni, cu acordul părinților, care nu aveau mijloace să o îngrijească. Din 2012 locuiește în Centrul de Îngrijire și Asistență Zătreni, din subordinea direcției de asistență socială Vâlcea. Nu i-a fost numit niciodată un tutore.

În 2021, Centrul de Resurse Juridice, o organizație care monitorizează drepturile persoanelor cu dizabilități, a sesizat parchetul că nu primea îngrijire medicală adecvată. Pe 15 februarie 2024, în timpul programului de vizită, reprezentanta organizației, o psihologă și avocata femeii au fost oprite la intrare. Au intrat după câteva ore, doar cu ajutorul poliției, și numai avocata a fost lăsată în zona de locuit. Fără psiholog, comunicarea a fost imposibilă, iar dosarul medical nu i-a fost arătat avocatei. Plângerea penală pentru lipsire de libertate și abuz în serviciu a fost clasată, iar Judecătoria Bălcești a menținut soluția în octombrie 2025.

Curtea întreabă dacă femeia este, de fapt, privată de libertate fără garanțiile cerute de articolul 5 din Convenție, dacă lipsa oricărui tutore îi încalcă dreptul la viață privată și dacă restricțiile la întâlnirea cu avocata și cu organizația au fost disproporționate. Întreabă și dacă refuzul accesului a încălcat dreptul organizației de a primi informații, protejat de articolul 10.

De ce merită urmărite

Niciunul dintre aceste dosare nu e încă o hotărâre, iar statul își va prezenta poziția. Dar întrebările Curții ating trei probleme pe care România nu le-a rezolvat: cum răspunde statul pentru abuzurile din instituțiile de copii de dinainte și de după 1989, cum se decide cine poate ține o persoană cu dizabilități într-un centru și cine poate verifica ce se întâmplă acolo, și dacă dreptul la un avocat funcționează pentru cei care nu-l pot cere singuri.

Vom urmări ambele dosare până la decizie.