Aproape 37 de ani de anchetă: CEDO constată din nou că România a încălcat dreptul la viață în dosarul Revoluției

În decembrie 1989, potrivit unei scrisori a parchetului militar din 2008, citată de Curtea Europeană, peste 1.200 de oameni au murit în România și peste 5.000 au fost răniți. Dosarul penal deschis în 1990 pentru a stabili cine poartă răspunderea nu s-a încheiat nici astăzi, la aproape 37 de ani de la evenimente. În octombrie 2026, Curtea Europeană a Drepturilor Omului a dat din nou dreptate familiilor care așteaptă un răspuns.

Ce a decis Curtea

Prima hotărâre, în cauza Gîndilă și alții împotriva României, poartă data de 22 octombrie 2026 și reunește 20 de cereri. Reclamanții sunt oameni răniți de focuri de armă între 22 și 25 decembrie 1989 sau rude ale celor uciși atunci, la Sibiu, Brașov, București, Otopeni, Giurgiu, Constanța, Târgoviște și Buzău. Unul dintre cei uciși a fost împușcat la Sibiu, în fața sediului miliției județene, cum se numea atunci poliția, și a murit în februarie 1990, din cauza rănilor. Altul a fost ucis în apropierea unității militare din același oraș. O femeie a fost rănită în casa unei rude, la Târgoviște.

A doua hotărâre, în cauza Sandu și alții împotriva României, poartă data de 27 octombrie 2026. Iancu Sandu a fost împușcat pe 24 decembrie 1989 la Brașov, în spitalul în care era internat. Cererile au fost depuse de soția și de cei doi copii ai săi.

În ambele cauze, Curtea a ajuns la aceeași concluzie: ancheta nu a respectat standardele Convenției, în special pentru că nu a fost condusă cu celeritatea rezonabilă pe care aceasta o cere. A constatat astfel încălcarea articolului 2 din Convenție, sub aspect procedural. Articolul 2 nu interzice doar luarea vieții. Atunci când un om moare prin folosirea forței, mai ales de către agenți ai statului, el obligă autoritățile să facă o anchetă temeinică, imparțială și eficientă, capabilă să ducă la identificarea și pedepsirea celor responsabili.

Ambele hotărâri au fost adoptate în unanimitate de un comitet de trei judecători, formație pe care Curtea o folosește atunci când problema are deja o jurisprudență bine stabilită. Hotărârile sunt definitive.

Un dosar deschis în 1990

Hotărârea din cauza Sandu rezumă drumul anchetei principale. Parchetul militar a deschis-o din oficiu în 1990. În aprilie 2019, procurorii militari au trimis în judecată, pentru infracțiuni contra umanității, trei persoane, între care un fost președinte al României. Din octombrie 2020, Camera preliminară a Înaltei Curți de Casație și Justiție a analizat neregulile rechizitoriului, iar pe 20 septembrie 2024 a restituit dosarul parchetului. Potrivit Curții, procedura din România era încă în desfășurare la data hotărârilor. Trimiterea în judecată nu înseamnă vinovăție: orice persoană acuzată beneficiază de prezumția de nevinovăție.

Curtea Europeană nu judecă cine este vinovat pentru evenimentele din 1989. Ea verifică doar dacă statul a investigat așa cum cere Convenția. La această întrebare a răspuns încă din 2011, în cauza de referință Asociația „21 Decembrie 1989” și alții împotriva României. Atunci a constatat că ancheta era deficientă din cauza duratei excesive, a perioadelor lungi de inactivitate, a implicării insuficiente a victimelor și a lipsei de informații pentru public. În hotărârile din 2026, Curtea spune că nu a găsit niciun motiv să decidă altfel.

Dreptul de a afla adevărul

În hotărârea din 2011, Curtea a subliniat importanța dreptului victimelor, al familiilor și al moștenitorilor lor de a cunoaște adevărul despre împrejurările unor încălcări masive ale dreptului la viață. Acest drept presupune o anchetă judiciară efectivă și, eventual, despăgubiri. Curtea a mai spus că, atunci când forța letală a fost folosită pe scară largă împotriva populației civile în timpul demonstrațiilor care au precedat trecerea la democrație, o anchetă nu poate fi considerată efectivă dacă se încheie prin prescripție din cauza inactivității autorităților.

Tot atunci, Curtea a cerut României să pună capăt acestei situații, ținând seama și de „importanța pentru societatea românească de a cunoaște adevărul despre evenimentele din decembrie 1989”. Cincisprezece ani mai târziu, hotărârile din octombrie arată că problema semnalată atunci nu a fost încă rezolvată.

Ce a răspuns Curtea obiecțiilor Guvernului

Guvernul a cerut respingerea unora dintre cereri. Răspunsurile Curții explică cine poate reclama o anchetă ineficientă.

Calitatea de victimă. Guvernul a susținut că trei reclamanți nu aveau nicio calitate procesuală în dosarul din România, iar alți doi declaraseră în 2018 că nu doresc să se constituie parte civilă. Primii trei au dovedit că ceruseră să participe la proces. Pentru ceilalți doi, Curtea a reamintit că renunțarea la constituirea ca parte civilă nu le ia calitatea de victimă și că a acceptat în mod constant cererile rudelor apropiate ale celor uciși, chiar dacă nu fuseseră implicate în procedura internă.

Termenul de depunere. Pentru trei cereri, Guvernul a susținut că termenul de patru luni începuse să curgă de la o hotărâre CEDO anterioară, privind rude ale acelorași victime. Curtea a răspuns că, într-o asemenea situație, contează data la care procedura din România se încheie definitiv. Cum aceasta era încă în desfășurare, iar tocmai durata ei este miezul plângerii, cererile nu au fost tardive. Atenție însă: Curtea le cere celor care se plâng de o anchetă să îi urmărească evoluția și să acționeze cu diligență odată ce își dau seama că ancheta nu este efectivă. Nu orice așteptare este acceptată, așa că termenul se analizează de la caz la caz.

Condamnarea soldatului. În cazul lui Iancu Sandu, un soldat fusese condamnat definitiv în 2001 pentru omor deosebit de grav, la trei ani și patru luni de închisoare, iar văduva primise aproximativ 3.000 de euro despăgubiri. Guvernul a susținut că, din acest motiv, familia nu mai era victimă. Curtea nu a fost de acord. Anchetele de acest fel trebuie să cuprindă nu doar acțiunile celor care au tras, ci și împrejurările din jur, inclusiv planificarea și controlul operațiunilor. Ancheta principală urmărește să stabilească dacă alți reprezentanți ai statului poartă răspundere, iar procesul soldatului nu acoperă această întrebare.

Ce urmează

Statul trebuie să plătească sumele în trei luni de la data la care hotărârile au devenit definitive, iar după acest termen se adaugă dobânzi. Fiecare dintre cei 20 de reclamanți din cauza Gîndilă primește 26.000 de euro pentru prejudiciul moral și 500 de euro pentru cheltuieli, adică 530.000 de euro în total. Fiecare dintre cei trei membri ai familiei Sandu primește 23.000 de euro pentru prejudiciul moral și 500 de euro pentru cheltuieli.

Plata nu încheie însă problema. Executarea hotărârilor CEDO este supravegheată de Comitetul de Miniștri al Consiliului Europei. Iar ceea ce Curtea a cerut încă din 2011 nu este o despăgubire, ci o anchetă efectivă, care să nu se încheie prin prescripție.

Dacă ești rudă cu o persoană ucisă sau rănită în decembrie 1989, poți afla care este stadiul dosarului tău cerând informații în scris parchetului care se ocupă de el. Ghidul nostru despre cum ajungi la Curtea Europeană a Drepturilor Omului explică regulile generale. O eventuală cerere la Strasbourg trebuie însă discutată cu un avocat, pentru că depinde de situația fiecăruia.

Acest articol are scop informativ și nu înlocuiește sfatul unui avocat. Hotărârile CEDO sunt redactate în engleză și franceză; pasajele citate sunt traducerile noastre.