Marșul pentru siguranța femeilor: legea există, lipsește ce o face să funcționeze

Sâmbătă, în Piața Universității din București, în Cluj, Timișoara, Brașov, Arad, Baia Mare, Târgu Mureș, Piatra Neamț, Mizil și în comuna Valea Seacă din Bacău, oamenii au ieșit în stradă, la a douăsprezecea ediție a marșului, cu același mesaj: femeile ucise de partenerii sau de foștii lor parteneri nu sunt victimele unei fatalități. De cele mai multe ori, violența a existat înainte, a fost văzută, uneori chiar raportată.

Anul acesta, marșul a avut ceva diferit. Acum un an, organizatorii cereau Parlamentului să schimbe legea, astfel încât riscul să fie evaluat la timp de polițiști, procurori și judecători. Între timp, legea a fost adoptată. Anul acesta au cerut ca ea să înceapă să funcționeze.

Ce cer, concret, organizatorii

Rețeaua VIF, care reunește organizații ce lucrează direct cu victimele, a publicat zece cereri. Ele se pot grupa în patru direcții:

1. Evaluarea riscului, în fiecare caz. Aplicarea Legii femicidului, astfel încât polițiștii, procurorii și judecătorii să evalueze riscul în toate cazurile de violență împotriva femeilor și fetelor și să poată dispune imediat măsuri de protecție, cu instruire periodică pentru ei și pentru personalul medical.
2. Protecție care chiar protejează. Ordine de protecție și ordine provizorii mai eficiente, cu proceduri simplificate și un formular de evaluare a riscului revizuit, monitorizarea agresorilor, inclusiv electronică, și acces la servicii și adăposturi fără condiția unei plângeri penale sau a unui ordin de protecție.
3. Date și răspundere. Colectarea sistematică a datelor despre violența împotriva femeilor, căsătoriile forțate și căsătoriile copiilor, precum și un registru național al cazurilor de violență domestică, accesibil instanțelor, parchetelor și poliției.
4. Prevenție pe termen lung. Educație pentru egalitate de gen în școli, sprijin juridic, social și financiar pentru copiii care pierd un părinte din cauza violenței domestice, protecție împotriva violenței cibernetice, inclusiv cea facilitată de inteligența artificială, și instruire obligatorie, fără prejudecăți, pentru personalul instituțiilor.

Potrivit organizatorilor, în 2026 au fost documentate cel puțin 30 de femicide. Organizațiile care au scris ministrului Justiției pe 21 octombrie vorbesc despre cel puțin 97 de femei ucise din ianuarie 2025 încoace și spun că, în multe dintre cazuri, victimele ceruseră ajutor sau aveau deja ordin de protecție.

Cifrele de mai sus provin de la organizațiile societății civile. România nu publică încă statistici oficiale despre femicid ca fenomen distinct. Exact acest gol încearcă să-l acopere legea.

Ce prevede Legea nr. 53/2026

Legea pentru prevenirea și combaterea femicidului și a violențelor care îl precedă a fost publicată în Monitorul Oficial nr. 323 din 23 aprilie 2026 și a intrat în vigoare pe 26 aprilie. Are opt articole. Cele mai importante prevederi:

Definiția. Femicidul este uciderea cu intenție a unei femei, precum și moartea unei femei în urma unor lovituri sau a altor infracțiuni intenționate. Legea distinge între femicidul intim, comis de un membru de familie, femicidul nonintim, comis de altcineva în anumite circumstanțe, de exemplu ca formă de control sau de dominație, într-un context de violență sexuală ori de trafic de persoane, și femicidul indirect, inclusiv sinuciderea unei femei ca urmare a violenței în cuplu sau în familie. Termenul „femei” include și fetele sub 18 ani.

Codul penal. Omorul calificat (art. 189) primește trei noi împrejurări: uciderea ca formă de control sau de dominație asupra unei soții sau partenere, actuale sau foste, indiferent dacă au locuit împreună; uciderea din motive legate de gen și alte criterii de discriminare; uciderea pentru că victima a refuzat căsătoria sau conviețuirea, a divorțat sau a ieșit din relație. Pedeapsa pentru omor calificat este detențiunea pe viață sau închisoarea de la 15 la 25 de ani. Legea crește și pedepsele pentru determinarea sau înlesnirea sinuciderii unei partenere actuale sau foste, aflate sub controlul agresorului, și rescrie infracțiunea de violență în familie (art. 199).

Moștenirea. Când cineva este condamnat pentru că a încercat sau a reușit să ucidă o persoană pe care ar fi moștenit-o, instanța poate constata direct în hotărârea penală că este nedemn să moștenească: din oficiu, dacă asta protejează un moștenitor minor sau fără capacitate deplină, ori la cererea părții civile sau a persoanei vătămate.

Copiii. Când victima a murit sau nu își mai poate îndeplini obligațiile, anchetatorii trebuie să verifice dacă are copii sau persoane în grijă și să anunțe imediat autoritatea competentă.

Datele. Poliția, parchetele și institutele de medicină legală colectează date standardizate despre fiecare caz, de la sesizare până la hotărârea definitivă, începând cu 1 octombrie 2026. Ministerul Afacerilor Interne, Parchetul General, Ministerul Justiției și Consiliul Superior de Medicină Legală publică rapoarte anuale.

Școala. Teme despre egalitatea de gen și relațiile nonviolente sunt incluse în programele școlare existente, nu ca o materie separată.

Piesa lipsă: evaluarea riscului

Articolul 4 este, probabil, cel mai important din lege, pentru că este singurul care privește direct momentul în care o crimă mai poate fi prevenită.

El spune că, în cauzele de violență domestică și de violență împotriva femeilor, organele judiciare „utilizează instrumente specifice de evaluare și gestionare a riscurilor”. Instrumentele se aprobă prin hotărâre de Guvern, după consultarea Parchetului General, a Institutului de Sociologie al Academiei Române (ORAPO), a societății civile și a mediului academic, și trebuie să țină cont de „cumulul și interacțiunea factorilor de vulnerabilitate” ai fiecărei victime.

Articolul 8 fixează termenele:

Pe 6 octombrie, Sindicatul Europol, al polițiștilor, avertiza că, fără această hotărâre, polițiștii nu au instrumentele de care au nevoie ca să aplice legea. Întrebat de Digi24 la începutul lunii octombrie, Ministerul Justiției a răspuns că elaborarea metodologiei nu intră în responsabilitatea sa și a indicat ministerele Educației și Muncii. Legea nu numește explicit instituția care trebuie să inițieze hotărârea, iar acest gol nu ar trebui să coste timp. Într-o scrisoare deschisă făcută publică pe 21 octombrie, Centrul FILIA și Asociația eLiberare, cu sprijinul a peste 190 de organizații și reprezentanți ai mediului academic, i-au cerut ministrului Justiției adoptarea instrumentelor în termen, finalizarea metodologiei de date, implicarea experților și o întâlnire de lucru cu un calendar clar.

De ce contează atât de mult o evaluare de risc

Femicidul rareori vine din senin. În cele mai multe cazuri, el este capătul unui șir de semnale: amenințări cu moartea, încercări de strangulare, acces la arme, escaladarea violenței, gelozie obsesivă, controlul banilor și al telefonului și, adesea, un moment-cheie: decizia femeii de a pleca. Instrumentele de evaluare a riscului folosite în alte state europene sunt construite exact în jurul acestor semnale. Ele nu ghicesc viitorul. Îi obligă pe cei care primesc o plângere să pună aceleași întrebări de fiecare dată și să nu trateze un caz cu risc ridicat ca pe o „ceartă în familie”.

Poliția română folosește deja, din decembrie 2018, un formular de evaluare a riscului, cu 21 de întrebări, atunci când decide dacă emite un ordin de protecție provizoriu. Legea nr. 53/2026 merge mai departe: evaluarea trebuie făcută de toate organele judiciare, la fiecare etapă, cu instrumente unitare și cu atenție la vulnerabilitățile fiecărei victime. Organizatorii marșului cer, în plus, revizuirea formularului existent.

Nu este o cerință inventată la București. Curtea Europeană a Drepturilor Omului a spus-o explicit: în cauza Kurt împotriva Austriei (Marea Cameră, 2021), a stabilit că autoritățile trebuie să facă o evaluare a riscului „autonomă, proactivă și cuprinzătoare” atunci când primesc o sesizare de violență domestică. Iar în cauza Bălșan împotriva României (2017), Curtea a constatat că pasivitatea autorităților în fața violenței repetate împotriva unei femei a reflectat o atitudine discriminatorie. Instrumentele cerute de Legea nr. 53/2026 sunt, practic, răspunsul românesc la aceste standarde.

Ce urmează

• 26 octombrie 2026: expiră termenul pentru hotărârea de Guvern privind instrumentele de evaluare a riscului.
• Rapoartele anuale: MAI, Parchetul General și Ministerul Justiției trebuie să publice date despre plângeri, trimiteri în judecată și condamnări. Primele rapoarte vor arăta dacă legea se aplică.
• 14 iunie 2027: termenul pentru transpunerea Directivei (UE) 2024/1385 privind combaterea violenței împotriva femeilor și a violenței domestice, care cere, printre altele, evaluarea individuală a riscului și a nevoilor de protecție ale victimelor.

Poziția noastră

Dreptul la Adevăr nu sprijină partide și nu comentează campanii politice. Dar într-o chestiune ca aceasta nu avem de ales între tabere: Parlamentul a adoptat Legea femicidului cu un sprijin larg, iar președintele a promulgat-o. Dezbaterea despre dacă statul trebuie să protejeze femeile de violența care ucide s-a încheiat. A rămas întrebarea dacă o va face la timp.

De aceea susținem cererea centrală a marșului: aplicarea integrală a Legii nr. 53/2026, începând cu adoptarea, în termen, a instrumentelor de evaluare a riscului, elaborate împreună cu specialiștii și cu organizațiile care lucrează zilnic cu victimele. O lege bună care nu se aplică nu protejează pe nimeni. Iar în acest caz, întârzierea nu se măsoară în hârtii, ci în vieți.

Ce poți face

Dacă ești în pericol sau cineva apropiat este:

• Sună la 112. Spune clar că îți e frică pentru viața ta și cere evaluarea riscului și un ordin de protecție provizoriu.
• Linia pentru victimele violenței domestice, 0800 500 333, este gratuită, confidențială și funcționează non-stop.
• Poți cere și la judecătorie un ordin de protecție. Cererea e gratuită, avocatul e asigurat, iar instanța decide în cel mult 72 de ore. Ghidul pas cu pas.

Dacă vrei să sprijini aplicarea legii:

• Poți întreba instituțiile, în baza Legii nr. 544/2001, în ce stadiu se află hotărârea privind instrumentele de evaluare a riscului și metodologia de colectare a datelor. Ele trebuie să răspundă în 10 zile, cel mult 30. Cum faci o cerere.
• Urmărește și distribuie informațiile publicate de Rețeaua VIF și de organizațiile care lucrează cu victimele.
• Dacă știi pe cineva care trece prin violență, nu o judeca și nu o grăbi. Spune-i că o crezi, că nu e vina ei și că există ajutor.

Acest articol prezintă informații generale, pe baza textului oficial al legii și a documentelor publice disponibile la 21 octombrie 2026. Secțiunea „Poziția noastră” exprimă opinia editorială a publicației. Articolul nu înlocuiește sfatul unui avocat pentru o situație concretă. Dacă ești în pericol, sună la 112.